TIBET- episodul 1

Va tot amenint de cateva zile ca o sa scriu pe blog 。Am tot amanat, si am amanat…As putea sa gasesc mii de scuze, cum : ca sunt foarte ocupata acupa ca m-am intors la lucru ( bullshit) ; ca nu imi merge conectarea la serverul Bolgspot ( slava Domnului pentru Olimpiada- ca nu mai e situl blocat!) ; ca fusul orar m-a dat peste cap (hahaha- ce ti si cu China asta- oricat de mare ar fi toti lucreaza pe acelasi fus orar) ; ca mi-a pierit inspiratia...etc...dar motivul principal e (o sa para ridicol): nu am reusit in doua zile sa ma decid ce poze sa aleg pentru primul episod!!! No, intr-un final am inchis ochii si am pus degetul, sau ma rog, cursorul....mai mult , sa mai putin.
Sa incep cu impresii generale. Vacanta asta a fost o super vacanta. Sunt norocosa ca am avut sansa asta.
Tibet si Everest. Cine ar fi crezut cu ceva timp in urma!
Ok, sa incepem...
Primul pas: imbarcarea in avionul cu destinatia Lhasa. Fara glume , te cauta si in talpi. Ok, am trecut, sunt calita cu controlul in aeroporturile chineze de cand cu olimpiada, desi a fost un “pic” mai amanuntit, entuziasmul m-a facut sa trec usor.
Faza a 2 a : aterizarea in Lhasa. Pentru cine nu stie , Tibet e situat pe un platou muntos de peste 3500 m altitudine. Noi, oamenii de rand , nu putem trai confortabil la niste inaltime unde numai Doamne Doamne si tibetanii indraznesc sa-si ridice casa.
De la usa avionului si pana sa ne luam bagajele eram deja toti transformati in zombi. Miscari in reluare, vorbit in soapta si foooaarrteee raaar, miscarile capului nu mai sunt independente de corp, daca vrei sa te uiti in lateral sau in spate, fa bine sa te rotesti cu tot corpul. Nimeni nu-ti impune treburile astea, le faci din instinctul de supravietuire. Motivele? Presiunea atmosferica si lipsa de oxigen.
Toti vizitatorii trec prin faza asta, doar ca putini sunt norocosi sa aiba un agent care a organizat excursia cu cap. Noi am fost norocosi si primele 2 zile am coborat de la altitudinea de 3660 la 3600. Hm , nu pare mult nu? Asa am zis si noi pana cand ne-am intalnit cu alte grupuri care in primele 2 zile o trebuit sa foloseasca butelii de oxigen(nu va inchipuiti ditamai butelia albastra...sunt mici cat un spray de camera)...Hahaha , mi-am adus aminte de sfaturi inainte de a pleca...” daca va e rau , sunt butelii de oxigen de cumparat peste tot, dar aveti grija de inde cumparati , ca sunteti inca in China si sa nu luati una falsa!”- ne si inchipuiam ca o sa nimerim una cu gaz ilariant.
Din cauza ca cursa directa Shanghai – Lhasa a fost anulata ( ce rost avea daca nu dadeau permise de intrare in Tibet- din martie pana in septembrie), am schimbat in Chengdu. Ca un grup care se respecta (si am fost doar 5 persoane), raspanditi prin tot aeroportul,... la cumparaturi...am fost ultimii la imbarcare si ne-au dat locuri rasfirati. Am avut noroc. Locul meu a fost langa o profesoara ...................................................................................................... Am povestit tot drumul. Foarte interesanta conversatie. M-a invitat la ea acasa cand ajung inapoi in Lhasa; i-am pove ca sunt cu prietenii mei...nici o problema , sa vina si ei; cat mai multi cu atat mai bine. Mai multe amanunte despre vizita in ultimele episoade. Numele ei: XXXXXXXXX. Nimeni in Tibet nu are nume de familie. Se deosebesc la fel cum o facem noi la sate: Ionel a lui strambu din varful dealului, Niculae a croitorului, Anutza lui shtirbu cu masina alba...
Dezvalui aici putine din cele ce am pove cu ea. Mi s-a parut interesant cand m-a intrebat: Ghidul vostru e chinez sau tibetan? Atunci nu stiam ce o sa fie, eventual s-a dovedit a fi tibetan. Si asta era alegerea castigatoare ( inca o bulina alba pentru agentul nostru). De ce chinez nu-i bun?....Aaaaa, cum ar fi sa povestesca Attila ce ti-e cu ruinele de la Sarmisegetuza.
Prima mea impresia asupra Tibetului:
Cer mai albastru nu am vazut nicaieri , niciodata in viata mea. Dar nici nu am fost niciodata asa aproape de el.
Sper ca v-am starnit curioziatea. Mai am atatea sa va spun. Pentru 10 zile de Tibet o sa am nevoie de minimum o luna de compunere. Ce mandru ar fi Calistrat Hogas de mine.