Cand am spus episodul trecut ca “maine trecem muntii” am uitat de week end. Nu ca nu as avea timp, dar scriu mai bine de la birou. Da impresia ca sunt foarte ocupata! De ce as schimba acuma un obicei bun.
Asa ca uite a venit luni si imi continui istorisirea.
In sfarsit in cea dea 3 a zi am intrat in inima muntilor. Prima trecatoare 4300 m , a doua trecatoare 5200 m. Se simtea altitudinea in capul nostru, dar deja nu o mai baga nimeni in seama , eram prea entuziasti...plus doau lacuri si un ghetar. Ghetarul avea numai 7100 m...numa’.
Peisajele superbe, oamenii primitori.
Mi-am incarcat geanta cu dulciuri in ziua precedenta, gandindu-ma ca o sa am nevoie de dulce pe unde o sa mergem, si am ajuns sa dau toate bomboanele si ciocolatile la copii de pe drum. Mi-a picat mai bine decat tot aportul de calorii care l-ar fi adus.
Inca inainte de traversarea muntilor am incercat mancarea tibetana. Te lingi pe degete. E o combinatie intre cea chinezeasca si cea indiana, plus ceva din aia romaneasca .hahaha. Din moment ce cultiva cartofi si fac paine (da’ ce buna!) , si mai au ceva fasole, cu mult usturoi ...normal ca m-a dus gandul acasa. Diferenta e in carnea de yak.
Inspre seara am ajung in orasul Gyatze, unde a fost programata vizita unei manastiri si a unui fort . Fortul e plasat undeva pe o culme, asa ca 3 dintre prietenii mei au abandonat urcusul. “ O fost greu, dar am razbit!”
In fortul respectiv am auzit prima data , si ultima , de o batalie purtata de tibetani, impotriva “ cotropitorilor” britanici. La poalele fortului e un muzeu care se cheama: “Muzeul Antibritanic”. Ma mir ca nu scrie si welcome.
Nu-i nimic, le-au lasat o placuta undeva pe deal...da-de , da-de or si urma’o!....
In ce ma priveste, nu trebuia sa ma sprijin de ea, ca a fost prevestitoare de rau. Dar sa nu anticipam.
Urmatoarele zile s-au dus cu acelasi program, printre munti, urcus si coboras, ...mai o manastire, mai un lac, mai o trecatoare....dar in capul nostru era numai gandul ca in a 5 a zi ajungem la Everest.
Si la naiba, a 5 a zi a picat martea!
3 ceasuri rele.
Da ce rele!
Si numai pentru mine.
Ce bine de americanii astia ca nu stiu vorba aia....dar ei il au pe Bush ;)
Asa ca uite a venit luni si imi continui istorisirea.
In sfarsit in cea dea 3 a zi am intrat in inima muntilor. Prima trecatoare 4300 m , a doua trecatoare 5200 m. Se simtea altitudinea in capul nostru, dar deja nu o mai baga nimeni in seama , eram prea entuziasti...plus doau lacuri si un ghetar. Ghetarul avea numai 7100 m...numa’.
Peisajele superbe, oamenii primitori.
Mi-am incarcat geanta cu dulciuri in ziua precedenta, gandindu-ma ca o sa am nevoie de dulce pe unde o sa mergem, si am ajuns sa dau toate bomboanele si ciocolatile la copii de pe drum. Mi-a picat mai bine decat tot aportul de calorii care l-ar fi adus.
Inca inainte de traversarea muntilor am incercat mancarea tibetana. Te lingi pe degete. E o combinatie intre cea chinezeasca si cea indiana, plus ceva din aia romaneasca .hahaha. Din moment ce cultiva cartofi si fac paine (da’ ce buna!) , si mai au ceva fasole, cu mult usturoi ...normal ca m-a dus gandul acasa. Diferenta e in carnea de yak.
Inspre seara am ajung in orasul Gyatze, unde a fost programata vizita unei manastiri si a unui fort . Fortul e plasat undeva pe o culme, asa ca 3 dintre prietenii mei au abandonat urcusul. “ O fost greu, dar am razbit!”
In fortul respectiv am auzit prima data , si ultima , de o batalie purtata de tibetani, impotriva “ cotropitorilor” britanici. La poalele fortului e un muzeu care se cheama: “Muzeul Antibritanic”. Ma mir ca nu scrie si welcome.
Nu-i nimic, le-au lasat o placuta undeva pe deal...da-de , da-de or si urma’o!....
In ce ma priveste, nu trebuia sa ma sprijin de ea, ca a fost prevestitoare de rau. Dar sa nu anticipam.
Urmatoarele zile s-au dus cu acelasi program, printre munti, urcus si coboras, ...mai o manastire, mai un lac, mai o trecatoare....dar in capul nostru era numai gandul ca in a 5 a zi ajungem la Everest.
Si la naiba, a 5 a zi a picat martea!
3 ceasuri rele.
Da ce rele!
Si numai pentru mine.
Ce bine de americanii astia ca nu stiu vorba aia....dar ei il au pe Bush ;)
Un comentariu:
Abia astept sa le povestesc la astia despre "Muzeul Antibritanic" :))...of cource! Dar nu mai scriu....ca-s curioasa ce naiba ai patit...ce-a fost rau numai pentru tine! Va urma....
Trimiteți un comentariu