Yaci si manastiri.
Reusita combinatie.
Yacii sunt resursa materiala iar manastirile –spirituala.
In mod normal yacii sunt animale salbatice, dar s-au imblinzit, dar sunt mai salbatice decat vacile… dar vacilor le place. ( Once you have yak , you never go back!!!)
Tot ce produc , sau tot ce ii compune e considerat “numa bun”. Prin asta lumea intelege : lapte, unt, branza, carne, piele, par, coarne, oase, ...dar cand vine vorba de baliga!!!
Nu m-am prins eu prea bine de la inceput, ce imi tot explicau prietenii mei cu “dung” , pana cand am inteles ce inseamna. Pai, zice-ti oamenilor: BALIGA ( sau BALEGA??) , sa priceapa tot omul.
Ies yacii la pasune, danga- langa...langa-danga...si dupa ele vine si bunica cu un cos in spate care are grija sa nu piarda nici o...balega! Cand cosul e plin, umpli altul ...samd.
Apoi , acasa, urmeaza procesul tehnologic. Se amesteca bine , probabil se mai adauga ceva apa si niste fan ...se fac niste placinte rotunde , dupa care : zvaaaar!... se lipesc pe toate gardurile. Frumos, aranjate in randuri , cu amprenta lucratorului pe ele. Se lasa la uscat o perioada, dupa care se aduna si se pun pe gard pana sunt uscate de-adevaratelea, locul lor fiind luat de alta sarja. Cand vine iarna e cel mai utilizat combustibil pentru sobe. Nu v-ati asteptat, nu-i asa? Nici eu. Nu-i de mirare ca Tibetul miroase a yak si in cerul gurii. Dar ce sa faci cand lemne ioc.
Sunt mai multe soiuri de yaci: de carne, de lapte, de par, de povara, ...si de baliga. Hahahaha..nu ma invinovatiti pe mine daca nu gasiti in cartea de biologie toate soiurile.
Concluzia e: sunt prezenti peste tot. Si asa cum ghidul nostru, Tsidan, mi-a spus: noi fara yaci nici nu am exista! Supravietuim din cauza ca sunt si ei aici.
Uite, in sfarsit o natie care recunoaste ca rasa umana e un parazit.
In timpul Revolutii Culturale din China, multe din manastirile tibetane au fost distruse. Si nu numai atunci. Acum atmosfera e buna. Zic eu. Atata timp cat au voie sa existe, sa practice, sa se roage, sa se dezvolte.
Am vizitat multe manastiri. Interesant, dar ca un Toma , care nu mai e la nivelul: Crede si nu cerceta!, am pus o multime de intrebari pana l-am incuiat pe bietul ghid. Probabil nu s-a gandit sa-mi spuna pur si simplu: Cucoana, e inca una din religii, nu cauta explicatii logice!
In sfarsit...
Printre mii de Buda, si Lama si reincarnari si alte obiceiuri , ce mi-a ramas in minte , in special , au fost:
-steagurile de rugaciune , care le atarna peste tot, in special in punctele cele mai inalte;
-rotile de rugaciune; care pot fi de la roti mici care le invarti in mana, pana la mijlocii care stau pe zidurile manastirilor sau uriase, cate 2 la intrarile in manastiri.
-untul care arde non stop, similar cu lumanarile noastre. In trecut utilizau unt de yak (binenteles) , care lasa mult miros si fum negru. Asa si-au stricat peretii si picturile au fost acoperite. Mai nou au trecut pe unt de fructe, care e fabric special pentru Tibet, pentru ca numai aici se foloseste , in India si Malayezia.
-cartile cu invataturi. Scrise in sascrita sau traduse in tibetana. Alfabetul tibetan ( pentru ca folosesc alfabet si nu sistemul chinez) seamana cu cel in sascrita. De fapt budismul a ajuns in Tibet din India. Cartile nu sunt legate. Paginile sunt inguste si lungi, ceva de genul 12/50 cm. Sunt invelite intr-un material, apoi puse intre doua table de lemn( copertile) , pe lateral se adauga titlul , scris tot pe o bucata de carpa . Sunt inmagazinate in niste rafturi asemanatoare cu un cuib de albine. Pe mine m-au fascinat “bibliotecile” astea. Erau peste tot. Si totusi se plangeau ca s-au pierdut o insemnata parte din carti.
Mai in gluma, mai in serios: din doua surse de incredere am aflat ca atunci cand manastirilor le-a fost schimbata destinatia in cladiri administrative sau de alte feluri, cand omu’ mergea cu treburi importante la wc, nu putea lua ziarul , ca risca sa fie un chip important pe pagina si era pasibil de pedeapsa...asa ca lua cartea de rugaciuni!
Nimic nou sub soare.
Sunt la al 3 lea episod si tot la introducere ma chinui. Ar trebuii sa evoluez. Maine trecem muntii.
Reusita combinatie.
Yacii sunt resursa materiala iar manastirile –spirituala.
In mod normal yacii sunt animale salbatice, dar s-au imblinzit, dar sunt mai salbatice decat vacile… dar vacilor le place. ( Once you have yak , you never go back!!!)
Tot ce produc , sau tot ce ii compune e considerat “numa bun”. Prin asta lumea intelege : lapte, unt, branza, carne, piele, par, coarne, oase, ...dar cand vine vorba de baliga!!!
Nu m-am prins eu prea bine de la inceput, ce imi tot explicau prietenii mei cu “dung” , pana cand am inteles ce inseamna. Pai, zice-ti oamenilor: BALIGA ( sau BALEGA??) , sa priceapa tot omul.
Ies yacii la pasune, danga- langa...langa-danga...si dupa ele vine si bunica cu un cos in spate care are grija sa nu piarda nici o...balega! Cand cosul e plin, umpli altul ...samd.
Apoi , acasa, urmeaza procesul tehnologic. Se amesteca bine , probabil se mai adauga ceva apa si niste fan ...se fac niste placinte rotunde , dupa care : zvaaaar!... se lipesc pe toate gardurile. Frumos, aranjate in randuri , cu amprenta lucratorului pe ele. Se lasa la uscat o perioada, dupa care se aduna si se pun pe gard pana sunt uscate de-adevaratelea, locul lor fiind luat de alta sarja. Cand vine iarna e cel mai utilizat combustibil pentru sobe. Nu v-ati asteptat, nu-i asa? Nici eu. Nu-i de mirare ca Tibetul miroase a yak si in cerul gurii. Dar ce sa faci cand lemne ioc.
Sunt mai multe soiuri de yaci: de carne, de lapte, de par, de povara, ...si de baliga. Hahahaha..nu ma invinovatiti pe mine daca nu gasiti in cartea de biologie toate soiurile.
Concluzia e: sunt prezenti peste tot. Si asa cum ghidul nostru, Tsidan, mi-a spus: noi fara yaci nici nu am exista! Supravietuim din cauza ca sunt si ei aici.
Uite, in sfarsit o natie care recunoaste ca rasa umana e un parazit.
In timpul Revolutii Culturale din China, multe din manastirile tibetane au fost distruse. Si nu numai atunci. Acum atmosfera e buna. Zic eu. Atata timp cat au voie sa existe, sa practice, sa se roage, sa se dezvolte.
Am vizitat multe manastiri. Interesant, dar ca un Toma , care nu mai e la nivelul: Crede si nu cerceta!, am pus o multime de intrebari pana l-am incuiat pe bietul ghid. Probabil nu s-a gandit sa-mi spuna pur si simplu: Cucoana, e inca una din religii, nu cauta explicatii logice!
In sfarsit...
Printre mii de Buda, si Lama si reincarnari si alte obiceiuri , ce mi-a ramas in minte , in special , au fost:
-steagurile de rugaciune , care le atarna peste tot, in special in punctele cele mai inalte;
-rotile de rugaciune; care pot fi de la roti mici care le invarti in mana, pana la mijlocii care stau pe zidurile manastirilor sau uriase, cate 2 la intrarile in manastiri.
-untul care arde non stop, similar cu lumanarile noastre. In trecut utilizau unt de yak (binenteles) , care lasa mult miros si fum negru. Asa si-au stricat peretii si picturile au fost acoperite. Mai nou au trecut pe unt de fructe, care e fabric special pentru Tibet, pentru ca numai aici se foloseste , in India si Malayezia.
-cartile cu invataturi. Scrise in sascrita sau traduse in tibetana. Alfabetul tibetan ( pentru ca folosesc alfabet si nu sistemul chinez) seamana cu cel in sascrita. De fapt budismul a ajuns in Tibet din India. Cartile nu sunt legate. Paginile sunt inguste si lungi, ceva de genul 12/50 cm. Sunt invelite intr-un material, apoi puse intre doua table de lemn( copertile) , pe lateral se adauga titlul , scris tot pe o bucata de carpa . Sunt inmagazinate in niste rafturi asemanatoare cu un cuib de albine. Pe mine m-au fascinat “bibliotecile” astea. Erau peste tot. Si totusi se plangeau ca s-au pierdut o insemnata parte din carti.
Mai in gluma, mai in serios: din doua surse de incredere am aflat ca atunci cand manastirilor le-a fost schimbata destinatia in cladiri administrative sau de alte feluri, cand omu’ mergea cu treburi importante la wc, nu putea lua ziarul , ca risca sa fie un chip important pe pagina si era pasibil de pedeapsa...asa ca lua cartea de rugaciuni!
Nimic nou sub soare.
Sunt la al 3 lea episod si tot la introducere ma chinui. Ar trebuii sa evoluez. Maine trecem muntii.
Un comentariu:
Tare ma bucur ca am vreme sa citesc! Sa faci foc cu balega, asta da inventivitate! Nevoia te invata...sunt saraci...interesant!
Va urma....
Trimiteți un comentariu