Nu mi-am facut un plan de lectii, despre subiecte , ce si cum sa le abordez, asa ca s-ar putea sa vi se para haotice povestile mele. Da’ io stiu ca sunteti isteti deajuns...unul dintre motivele pentru care ati ajus sa cititi pagina asta ;)... si o sa pricepeti.
Scurt sumar: 10 zile, 9 nopti, 5 turisti, 1 ghid, 2 soferi, 2 masini, ajuns la altitudine de la 3600 m la 5300 m, 4 limbi vorbite ( engleza, romana, mandarina si tibetana), 648 poze, 24 filme ( partea mea).
Cand am inceput sa organizam excursia asta nu se dadeau inca premise pentru Tibet. In septembrie , cand in sfarsit au deschis portile, regulile erau foarte stricte. Una dintre ele ma afecta puternic. Si anume: un grup de turisti trebuie sa fie musai toti de aceeasi nationalitate, minimum 2 persoane, sa aiba viza de residenta aici si permis de munca. Pentru a2a parte, nici o problema, dar pentru primaaaa...Initial am descris cum am facut ca eu, singura romanca din grup sa ma atasez la el…dar ma gandesc ca bine ar fi sa nu public chiar totul.
La aeroport ne-au asteptat ghidul si 2 soferi, 8 oameni in 2 masini, numa bine. Doua Toyota Land Cruiser; ce ma manca in palme sa conduc!
Am plecat rapid din Lhasa, nici nu am intrat in oras( care e la 2 ore de aeroport) si ne-am indreptat spre Tsedang.- se spune ca e leaganul civilizatiei tibetane.
Am stat 2 zile acolo, pana ne-am adaptat cu altitudinea. A 2 a zi dupa micul dejun eram deja mai bine, asa ca ne-am apucat de vizitat.
Primele obiective: 3 manastiri. Foarte frumos, interesant, noutate, obiceiuri, incantati...si Doamne ! cate mai urmau sa vina!!!!
Tibet e o regiune extraordinar de interesanta.
Platou muntos. Munti fara copaci. Cer albastru. Albastru infinit.
Lacuri curate. Lacuri albastre. Albastru turquoise.
Oameni putini, rasfirati prin sate mici. 5 milioane de locuitori in tot Tibetul. 800 mii traiesc in Lhasa. Raportul e 2/1 chinezi/tibetani. Tibetanii au ajuns minoritate in Tibet. Toti chinezii traiesc la oras. De aceeia adevarata cultura tibetana o gasesti la sate.
Drumuri foarte foarte bune. Sar-mana Olimpiada. Torta a trebuit sa treaca pe acolo.
Viata e grea. Iarna e lunga. 7 luni pe an. Nu sunt resurse. Yakul e sursa principala de suprevietuire. De aceea e venerat. Si mancat. Turistii sunt a doua sursa de supravietuire. Nu sunt venerati. Nu sunt mancati. Pamantul e a treia sursa de supavietuire. Se concentreaza foarte mult pe sursa asta. Se cultiva in special ridichi, napi, cartofi. Nu stiu ce productie au la hectar.
Totul in jur miroase a branza de yak. Inclusiv balsamul de par de la hotel. Untul si branza de yak sunt dulci. Nu au fost pe gustul meu. Carnea de yak e foarte buna. Seamana la gust cu carnea de vita. E grea la stomac totusi. Dupa cateva zile si multe basini, eu m-am lasat. Am trecut pe oaie.
Oamenii se curata o data pe an. Nu e zvon. Credeti-ma. Cand se curata nu se spala. Se ung cu unt de yak.
Sunt foarte primitori. Foarte prietenosi. Am fost profund impresionata .
Au pielea tabacita de vant si soare. Chiar si copiii. Eu am avut crema de protectie solara. Ei au unt de yak. Femeile arata mai batrane decat varsta lor. Dar au o frumusete aparte. Si zambesc. Mult.
Soarele e foarte puternic in cursul zilei. Dar e frig noaptea.
Stop. Telegrama-i gata!
Maine va povestesc de yaci si manastiri.
Intrebati-ma daca sunt neclara sau las detalii nelamurite.
Scurt sumar: 10 zile, 9 nopti, 5 turisti, 1 ghid, 2 soferi, 2 masini, ajuns la altitudine de la 3600 m la 5300 m, 4 limbi vorbite ( engleza, romana, mandarina si tibetana), 648 poze, 24 filme ( partea mea).
Cand am inceput sa organizam excursia asta nu se dadeau inca premise pentru Tibet. In septembrie , cand in sfarsit au deschis portile, regulile erau foarte stricte. Una dintre ele ma afecta puternic. Si anume: un grup de turisti trebuie sa fie musai toti de aceeasi nationalitate, minimum 2 persoane, sa aiba viza de residenta aici si permis de munca. Pentru a2a parte, nici o problema, dar pentru primaaaa...Initial am descris cum am facut ca eu, singura romanca din grup sa ma atasez la el…dar ma gandesc ca bine ar fi sa nu public chiar totul.
La aeroport ne-au asteptat ghidul si 2 soferi, 8 oameni in 2 masini, numa bine. Doua Toyota Land Cruiser; ce ma manca in palme sa conduc!
Am plecat rapid din Lhasa, nici nu am intrat in oras( care e la 2 ore de aeroport) si ne-am indreptat spre Tsedang.- se spune ca e leaganul civilizatiei tibetane.
Am stat 2 zile acolo, pana ne-am adaptat cu altitudinea. A 2 a zi dupa micul dejun eram deja mai bine, asa ca ne-am apucat de vizitat.
Primele obiective: 3 manastiri. Foarte frumos, interesant, noutate, obiceiuri, incantati...si Doamne ! cate mai urmau sa vina!!!!
Tibet e o regiune extraordinar de interesanta.
Platou muntos. Munti fara copaci. Cer albastru. Albastru infinit.
Lacuri curate. Lacuri albastre. Albastru turquoise.
Oameni putini, rasfirati prin sate mici. 5 milioane de locuitori in tot Tibetul. 800 mii traiesc in Lhasa. Raportul e 2/1 chinezi/tibetani. Tibetanii au ajuns minoritate in Tibet. Toti chinezii traiesc la oras. De aceeia adevarata cultura tibetana o gasesti la sate.
Drumuri foarte foarte bune. Sar-mana Olimpiada. Torta a trebuit sa treaca pe acolo.
Viata e grea. Iarna e lunga. 7 luni pe an. Nu sunt resurse. Yakul e sursa principala de suprevietuire. De aceea e venerat. Si mancat. Turistii sunt a doua sursa de supravietuire. Nu sunt venerati. Nu sunt mancati. Pamantul e a treia sursa de supavietuire. Se concentreaza foarte mult pe sursa asta. Se cultiva in special ridichi, napi, cartofi. Nu stiu ce productie au la hectar.
Totul in jur miroase a branza de yak. Inclusiv balsamul de par de la hotel. Untul si branza de yak sunt dulci. Nu au fost pe gustul meu. Carnea de yak e foarte buna. Seamana la gust cu carnea de vita. E grea la stomac totusi. Dupa cateva zile si multe basini, eu m-am lasat. Am trecut pe oaie.
Oamenii se curata o data pe an. Nu e zvon. Credeti-ma. Cand se curata nu se spala. Se ung cu unt de yak.
Sunt foarte primitori. Foarte prietenosi. Am fost profund impresionata .
Au pielea tabacita de vant si soare. Chiar si copiii. Eu am avut crema de protectie solara. Ei au unt de yak. Femeile arata mai batrane decat varsta lor. Dar au o frumusete aparte. Si zambesc. Mult.
Soarele e foarte puternic in cursul zilei. Dar e frig noaptea.
Stop. Telegrama-i gata!
Maine va povestesc de yaci si manastiri.
Intrebati-ma daca sunt neclara sau las detalii nelamurite.
Un comentariu:
Tu, acuma ma gandeam oare eu ce mancam? Au si carne de pui sau peste? Dar verdeturi?Ca ma gandeam ca faceam salata....si ce beau?Tare interesanta excursia asta.... bravo!!! Mai citesc...Pa Danutza
Trimiteți un comentariu